|
Prezint aici cate 2 vorbe despre fiecare metoda pe care o cunosc eu si cam ce stiu despre fiecare. Mentionez de la inceput ca eu nu sunt medic, asa ca acestea sunt numai parerile si intelegerea unui parinte.
1. Alungirea folosind tractiuni externe – metoda inventata de Dr John Foker (nu sunt convinsa ca este “experimentala” pentru intreaga lume, sincer sa spun).
a. Avantaje:
i. Se salveaza esofagul copilulului, fapt care il ajuta ca in timp sa aiba o dezvoltare cat mai normala si din ce in ce mai putine probleme. In primii ani pot fi necesare cateva dilatari ale locului anastomozei, posibil medicatie sau operatie anti-reflux, dar in timp esofagul creste, devine mai puternic si se apropie de functionarea normala.
ii. Faptul ca se salveaza esofagul inseamna de asemenea si ca se pastreaza tesutul care ar trebui sa fie in mod natural acolo.
iii. Esofagul are proprietati de “conducere” a mancarii in stomac (miscari peristaltice). Aceste miscari nu se transmit peste locul anastomozei, din cate stiu eu, dar macar acestea se pastreaza pe bucata superioara a esofagului.
iv. Nu apare riscul de cancer acolo unde se intalnesc tesuturile (este mic dar este totusi un risc in cazul plastiei cu alt fel de tesut)
v. Riscul de reflux gastric este mai mic decat in celelalte cazuri, pentru ca se pastreaza orificiul de tranzit din esofag in stomac, duodenul.
vi. este totusi posibila realizarea operatiei anti-reflux, daca este necesara
vii. intervine un singur loc de anastomoza, toate tesuturile raman la locul natural
b. Dezvantaje:
i. Tratamentul propriu-zis consta in mai multe operatii si poate fi destul de indelungat si de dificil de suportat atat pentru copil cat si pentru parinti. Totusi, desi acesta poate insemna o perioada dificila atunci, scuteste copilul de multe probleme ulterioare, care in cazul altor metode nu mai pot fi eliminate, orice ai face.
ii. Datorita perioadei prelungite de tratament si a operatiilor repetate in torace, pot aparea diverse infectii, complicatii, tratabile insa care fac totul sa para si mai greu si pot duce la prelungirea tratamentului in sine. Acestea insa sunt potentiale orice metoda metoda s-ar aplica.
iii. Este o procedura destul de complicata din punct de vedere tehnic si necesita anumite materiale si experienta anterioara in realizarea ei, ceea ce inseamna ca nu se poate realiza oriunde, deocamdata.
2. Alungirea folosind tractiuni interne – este o metoda aplicata de multa vreme (40-50 de ani) de catre medici din SUA si Germania (nu in intreaga Germanie, e adevarat), cel putin despre ei stiu eu. Aceasta se aplica imediat dupa nastere, fara a se mai realiza fistula cervicala, in special in atrezia de esofag de tip C (atrezie de esofag cu fistula esofago-traheala si cu distanta mai mica de 3 cm intre capetele esofagului)
3. Plastia cu jejun (vorbim despre “pedicled jejunum”, nu “free jejuna graft”, e mare diferenta intre metode, in prima se pastreaza vascularizatia initiala a jejunului).
a. Avantaje:
i. Este testutul care se comporta cel mai apropiat de esofagul natural, dintre toate cele folosite pentru plastie
ii. Jejunul are si el niste miscari peristaltice, nu la fel de puternice ca esofagul, dar exista.
iii. Jejunul este de dimensiuni similar cu esofagul si nu se dilata (vezi la colon explicatii), ceea ce inseamna ca nu ocupa loc suplimentar in torace
iv. Jejunul este sufficient de lung pt a putea asigura o grefa sufficient de mare fara a pierde din functionarea lui normal ca si intestine
v. Asigura si in timp o functionare buna
vi. Daca se pastreaza capatul distal al esofagului, se pastreaza si duodenul, ceea ce inseamna risc mai redus de reflux
vii. este totusi posibila realizarea operatiei anti-reflux, daca este necesara
b. Dezvantaje:
i. este o metoda relativa veche, dar aplicata pe scara restransa deoarece este destul de dificila din punct de vedere ethnic si se pare ca si destul de riscanta
ii. exista riscul pierderii grefei, daca vascularizarea nu se mentine, caz in care trebuie reluata procedura. Avantajul insa este ca jejunul este sufficient de lung.
iii. Depinde de lungimea esofagului care trebuie inlocuita, daca se poate realiza o grefa de jejun suficient de lunga bine vascularizata
4. Interpozitia gastrica (gastric pull-up) – stomacul este “tublarizat” si ridicat in torace, in locul esofagului. Nota: desi eu am prezentat niste dezavantaje care mi se par potential destul de grave, se pare ca totusi ele sunt destul de rare si ca in general functionarea este corespunzatoare si dezvoltarea copilului e buna.
a. Avantaje:
i. Nu se interpune un alt tesut pe parcursul natural
ii. Un singur loc de anastomoza
iii. Metoda relativ simplu de realizat din punct de vedere tehnic si foarte raspandita
b. Dezvantaje:
i. Stomacul devine “organ de tranzit”, isi pierde din functia digestiva, absorbtia realizandu-se in mare parte la nivelul intestinului. Uneori, din acest motiv, apar probleme de malnutritie.
ii. Deseori este insotita de reflux gastric, care poate fi tratat numai prin medicatie. Nu exista posibilitatea realizarii operatiei anti-reflux.
iii. Exista riscul aparitiei unei zone cancerigene la nivelul anastomozei
iv. Ocupa mai mult loc in torace decat esofagul, ceea ce inseamna ca ia o parte din locul plamanilor si poate conduce la probleme pulmonare, cred ca depinde de copil cat de grave sic red ca se reduc in timp, cu cresterea.
v. Stomacul nu prezinta miscari peristaltice, deci mancarea “se duce in jos” numai prin gravitatie, ceea ce inseamna ca intotdeauna este necesara pozitia verticala pt masa
5. Tub gastric – se construieste dintr-o bucata de stomac un tub care e plasat in locul esofagului (metoda din cate stiu eu nu este foarte raspandita)
a. Avantaje:
i. O bucata de stomac se pastreaza totusi in locul natural, sub diafragma, mentinandu-si rolul in digestive
ii. Spatiul ocupat in torace nu este prea mare
b. Dezavantaje:
i. Apare, pe langa anastomoza “normala“, inca o anastomoza foarte lunga, pe toata lungimea tubului
ii. Nu stiu nimic despre riscul de cancer
iii. Poate fi insotita de reflux gastric (nu stiu cat este de frecvent), si nu stiu care sunt posibilitatile de tratament (medicatie sau operatie anti-reflux).
6. Plastia cu colon
a. Avantaje:
i. Operatia in sine este destul de simpla din punct de vedere ethnic si poate fi realizata cu success in Romania
ii. Operatia in sine nu presupune o spitalizare indelungata
iii. Refluxul gatric poate fi tratat atat prin medicatie cat si prin operatie anti-reflux
b. Dezavantaje:
i. Colonul nu prezinta miscari peristaltice, din cate stiu eu
ii. Colonul se dilata in timp si poate forma “curburi”, ceea ce, combinat cu lipsa miscarilor peristaltice, conduce la probleme cu avansarea mancarii, care poate ramane in gat, respectiv torace, cu zilele
iii. Dilatarea colonului duce la ocuparea in timp a unui spatiu mai mare in torace, ceea ce poate conduce la niste problem pulmonare, nu stiu cat de grave
iv. In timp, colonul incepe sa secrete anumite bacterii, care conduc la
1. O senzatie permanenta de arsura in piept (nu stiu daca are si implicatii medicale, in afara de senzatia continua de discomfort)
2. Un miros foarte neplacut permanent atunci cand copilul, devenit intre timp adult, vorbeste, miros care nu poate fi combatut cu absolut nimic, ceea ce poate duce la o calitate scazuta a vietii, din punct de vedere al socializarii
v. Este posibil sa necesite inca o operatie de “revizuire” ulterior, peste ani, pentru a elimina “cutele” formate prin dilatare astfel incat mancarea sa poata avansa
vi. Din cate stiu, exista riscul aparitiei unei zone cancerigene la nivelul anastomozei
Bineinteles, posibilitatile depind de la caz la caz, ce e nu e asa de bine pentru un copil poate fi potrivit pentru altul. Si mai depinde si de atitudinea pe care o vor avea parintii si respectiv copilul pe parcursul intregii vieti. Este important insa pentru copilas sa incercati sa ganditi pe termen lung, pentru ca voi sunteti singurii care o fac, iar decizia pe care o luati acum va fi finala, nu se mai poate face mare lucru ulterior.
|
![[flo]](./images/smilies/floare2.gif "flower")
